Băiatul care a vrut sa îl bată pe Mos Craciun.

În seara în care mai toţi copii aşteptau cu nerăbdare să vină Moş Crăciun şi să le aducă ce îl rugaseră prin scrisori sau prin diverse alte moduri, cu promisiunea că vor fii cuminţi şi nu îşi vor mai supăra părinţii în viitor.
Era acea seară magică în care totul devenea posibil, Moş Crăciun avea puteri nebănuite şi putea înconjura pământul cu sania sa fermecată trasă de reni, pentru a putea face fericiţi toţi copiii cuminţi şi nu numai.
Totuşi în afara copiilor cuminţi mai îl aştepta şi un băiat care deşi nu era nici pe departe unul care să îşi asculte părinţii, băiatului deşi nu îi lipsise nimic niciodată îşi dorea un singur lucru să poată sta de vorbă cu Moş Crăciun.
Nu reuşise niciodată să îl vadă măcar când se furişa pentru a lăsa minunatele daruri, şi deşi întotdeauna îi ghicea gândurile, şi îi aducea cele mai frumoase daruri nu putea să rămână nici măcar o clipă în plus pentru a vorbi şi asta datorită faptului că timpul era foarte scurt pentru a împărţi numeroasele daruri, cum îi explicase răbdător tatăl său.
Băiatul îşi lipi nasul de fereastră şi îşi spuse că în seara asta Moş Crăciun nu va mai reuşi să îl adoarmă aşa cum făcea mereu, totul era pregătit pentru marea înfruntare din care Moşul nu avea să mai scape aşa uşor, nu îşi mai dorea nimic, nici patinele noi promise şi nici crosa sau pucul pe care le văzuse la magazinul de lângă patinoar.

             

Fusese destul de dezamăgit cu o seară înainte şi de prietenul tatălui său, pe care îl recunoscuse sub costumul roşu şi barbă albă din vata prinsă cu un elastic, prietenul tatălui se declarase învins şi a recunoscut că a fost o glumă.
Băiatul mai verifică încă odată dacă totul era aşa cum trebuie pentru a putea să îl oprească pe cel care nu vroia să îi vorbească şi care reuşise mereu să se facă nevăzut după lăsarea darurilor sub bradul de Crăciun,
Şi deşi îl iubea enorm şi încerca mereu să fie cuminte în apropierea Crăciunului, nu reuşea să o poată face, însă acum mai mult ca oricând îşi dorea să îl vadă, iar faptul că nu reuşise niciodată îl ambiţiona şi mai tare să îşi ducă la îndeplinire planul.
Se gândise şi la faptul că dacă planul său va reuşi poate alţi copii vor avea de suferit dar îşi dorea foarte mult să îl vadă, era pregătit chiar să se apere în cazul în care Moş Crăciun ar fi încercat să îl atace cu toiagul său fermecat.
Totul era aranjat pentru momentul in care Mosul va veni si va incerca sa plece fara sa fie vazut, micile cuie care erau folosite pentru fixat desenele erau puse strategic la fereastră, uşa balconului era şi ea închisă şi blocată cu o crosă de hochei mai veche, băţul făcut din bradul din anul anterior era pus lângă canapea, mai multe maşini de jucărie erau puse lângă brad în aşa fel încât să nu poată fi evitate de către Moş Crăciun la venirea sa, camera în care se afla bradul era o adevărată fortăreaţă în viziunea băiatului.
Orele treceau atât de greu, şi nici rugăminţile tatălui său ale mamei nu îl convinseră să meargă în camera sa pentru a se odihni, şi a permite Moşului să vină.
Nu în seara asta îl va înfrunta şi va reuşi să îl vadă, paharul din care băuse Pepsi era pe marginea mesei din sufragerie, da acum va reuşi să îl vadă şi poate să îi şi vorbească chiar dacă îl va întârzia cu un minut din drumul său lung din seara magică de Crăciun.

Luminiţele din brad deveneau din ce în ce mai obositoare, globurile parcă erau din ce în ce mai luminate, simţea că îl va păcăli şi în seara aceasta dar încercă să reziste, era deja ora 3 dimineaţa, oare de ce nu ajunsese până acum?!!.

Timpul se scurgea încet şi îi era din ce în ce mai greu să reziste, deşi băuse două sticle de Pepsi pentru a rezista în aceea seara, somnul îşi făcea din ce în ce mai mult prezenţa, părinţi renunţaseră să îl mai convingă să meargă în camera sa.
Deodată simţi că nu mai poate rezista somnului, strânse uşor băţul din lemn de brad cu mâinile sale mici şi incerca să vadă dacă Moşul nu încearcă să se strecoare pe geamul de la bucătărie, avusese grijă însă şi acolo să îi surprindă pe Moş Crăciun, pusese toate jucările de care nu mai avea nevoie şi pe care spera să calce Moş Crăciun şi să alunece.

Băţul din lemn de brad căzu din mâinile micuţe cu care fusese strâns cu putere atâtea ore, era ora 5 dimineaţa şi băiatul adormi.
În acel moment tatăl a reuşit să nu alunece şi să pună darurile sub brad aşa cum o făcuse în fiecare an, şi deşi nu dormise nici el aşteptând momentul potrivit să pună darurile sub bradul de Crăciun era fericit că reuşise să facă o nouă bucurie fiului său când se va trezi.
Deodată băiatul se trezi şi descoperi vesel că nu era nimeni în cameră, reuşise să reziste mai era puţin şi îl va vedea pe Moş Crăciun, însă când se uită spre bradul frumos împodobit, descoperi ceva care îl făcu să ţipe de bucurie, sub brad erau patinele şi crosa Reghin alături de un set de pucuri, plus multe dulciuri şi un camion aşa cum văzuse la magazinul său preferat de jucării.

Bucuria imensă era totuşi puţin umbrită şi de faptul că Moş Crăciun reuşise să îl păcălească din nou, descoperise însă care era arma secretă a „Moşului” în lupta cu copii cei neascultători.
Descoperi cu tristeţe ca băţul sau din lemn nu avea nici o putere în fata somnului care era trimis înainte de a pune darurile, se apuca ruşinat să strângă toate aşa zisele capcane care fuseseră puse pentru al impiedica pe Moş Crăciun să fugă fără să îl vadă sau să vorbească cu el.
Băiatul care a vrut să îl bată pe Moş Crăciun, primise o lecţie de viaţă din care a învăţat că nu este bine să te porți rău cu cei care îţi fac bine.
Peste ani băiatul a aflat adevărul, a fost puţin surprins şi a râs cu poftă când tatăl i-a povestit de anul în care era să rămână fără dar de Crăciun sub brad, şi cum era el atât de hotărât să îl altoiască pe cel care nu se lăsa văzut.
Mulţumesc părinţilor mei pentru toate eforturile făcute pentru ca eu să am o viaţă mai bună şi să nu îmi lipsească nimic.

Şi nimic nu este mai frumos decât bucuria copiilor când văd sub bradul de Crăciun, darul mult visat, indiferent că este o păpuşă, o maşinuţă un ursuleţ sau orice altă jucărie, bucuria vine din lucruri mărunte iar copii sunt cei mai sinceri când îşi arata bucuria pentru darul primit.