Play Football ?!

În urmă cu trei zile, am fost în Piaţa George Enescu, pentru a vizita Bucharest Technology Week, la plecarea de la acest eveniment IT, în apropierea zonei Universitate am fost plăcut surprins să constat că cineva căruia i-am făcut un cadou simbolic nu m-a uitat, dar chiar m-a şi recunoscut, prin cele două cuvinte pe care le-a spus a reuşit să mă facă să mă simt mândru de alegerea pe care am făcut-o acum un an.
Pentru a înţelege mai bine această situaţie care pe mine m-a mişcat profund, cei care mă cunosc bine ştiu că nu sunt prea uşor de impresionat în general, dar de această dată ceva parcă m-a emoţionat şi m-a bucurat în acelaşi timp, nu aş  fi crezut asta niciodată şi dacă mi-ar  fi spus cineva prin absurd că aşa se va întâmpla, probabil aş fi râs şi aş fi replicat că nu are cum să  fie aşa.
Pe scurt pentru a o înţelege această situaţie, voi relata de la început despre ce este vorba, în urmă cu aproximativ un an, am trimis prin sms spre amuzament mai multe coduri de pe capacele de Coca Cola, nu speram să câştig nimic ,castigasem la aproape fiecare campanie la care participasem si nu era ceva neobisnuit pentru mine ,oricum ar fi eu as bea Coca Cola indiferent de campanii sau orice alte promotii ,de aceasta data am primit două sms-uri în care eram anunţat că am câştigat două mingi de fotbal, nimic neobişnuit până aici, am primit cele două aşa zis premii prin curier rapid, doar că o minge era cam în plus pentru mine, aşa că eram hotărât să o dau gratis ,când şi cui nu ştiam, însă de această dată se pare că mingea şi-a găsit singură drumul către cel care cu adevărat avea nevoie de ea.
Am observat într-o zi călduroasă de vară, un băiat mic de culoare care mergea alături de mama sa si era foarte trist, uneori sunt uimit si eu de detalile pe care le retin  fara sa vreau in viata de zi cu zi ,ce nu am menţionat încă este că acel băiat trecuse trist pe lângă mine si la fel de abatut cam toată săptămâna.

Nici acum nu imi pot explica cum s-a întâmplat de ne sincronizam atat de bine , dar probabil era aceiaşi oră la care mama sa probabil termina programul şi aceiaşi oră la care eu mă îndreptam spre casă, oricum o sincronizare de parcă ne dădeam întâlnire la punct fix,.
In a patra zi înainte să plec de acasă am luat şi mingea, cu gândul să o dau acelui băiat în cazul în care îl voi mai întâlni şi să aflu probabil de ce este aşa trist si poate ca voi putea reda macar o zi zambetul pe chipul sau .

Am terminat programul de lucru şi m-am îndreptat spre casă, însă de această dată nu ne-am mai intersecat probabil aşa a fost să fie, însă în următoarea zi l-am întâlnit, mi-am făcut curaj şi l-am oprit, mama sa nu ştia ce s-a întâmplat, am liniştit-o când i-am zis că doresc să îi fac băiatului cadou o minge de fotbal, şi l-am întrebat dacă îi place fotbalul, mi-a răspuns în limba engleză ca da într-un fel pe care pe mine m-a făcut să zâmbesc, am scos mingea din geanta in care aveam si laptopul ,pentru a fi mai usor de carat am lasat-o dezumflata asa cum o primisem ,in schimb in cazul in care il intalneam pe baiat am luat pompa pentru umflat mingi ,am scos mingea şi am început să o umflu cu pompa, în tot  acest timp nu pot reda bucuria acestui copil când vedea că mingia se umflă şi va fi în scurt timp a lui, i-am dat mingea  şi nu ştiu ce mi-a venit pe moment şi i-am strâns mâna ca şi cum ne cunoşteam de mult timp, am realizat atunci că tocmai făcusem ceva ce nu credeam că sunt capabil să fac, nu sunt rasist dar trebuie să recunosc că nici nu i-am simpatizat vreodată pe cei de culoare, probabil trecerea timpului m-a facut sa fiu mai tolerant ,era intradevar ca într-un clip făcut de FIFA, 
Dupa ce am dat mingia ,nu m-am putut abtine sa nu intreb de ce este trist ,am aflat că era de fapt obosit si plictisit , datorită faptului că mama să nu reuşise să îi gasesca încă o bonă, persoanele care veniseră nu erau seriase sau nu fuseseră de acord să aibă grijă de el, datorită faptului că este de culoare, prin urmare trebuia să îşi însoţească mama în fiecare zi la serviciu până la găsirea unei bone.
Am constietizat că poate atunci am fost mai bun, chiar dacă doar pentru o clipă, mult timp după ce am dat mingea nu m-am mai întâlnit cu băiatul de culoare, probabil în sfârşit mama sa reuşise să îi găsească bonă de care avea atâta nevoie, pentru a nu mai fi nevoit să se trezească de dimineaţă şi să vină cu mama sa la serviciu, aveam un singur regret nu îl întrebasem cum se numeşte şi asta probabil si pentru că totul se desfăşurase cu atâta repeziciune şi bucuria sa m-a făcut să uit acest aspect oarecum minor, chiar şi aşa eram mulţumit că mingea a ajuns la cine trebuia în viziunea mea.

Şi acum după un an, de la aceasta scurta intamplare ,la terminarea evenimentului Bucharest Technology Week eram atent la semafor pentru a traversa, când cineva din spate mă prinde de mâna stângă şi mă întreabă cu cel mai sfios glas pe care l-am auzit până acum de la un copil: Play Football ?!