Zidul Berlinului.

In data de 9 noiembrie 2009,in Germania s-au sarbatorit 20 de ani de la caderea zidului Berlinului ,motiv pentru care voi scrie cateva randuri despre zidul Berlinului si cam cea ce a insemnat el pentru poporul german in general ,dupa infrangerea Germaniei ,Berlinul a fost impartit in patru zone de ocupatie in rasaritul orasului era zona sovietica de ocupatie, in timp ce in restul acestuia erau cantonate trupe americane, britanice si franceze,Stalin a incercat sa ocupe intregul Berlinul, deoarece orasul era situat in partea estica a teritoriului german, aflat sub control sovietic el nu putea tolera prezenta trupelor aliatilor occidentali in zona in care dorea sa creeze un stat german comunist de aceea, dictatorul sovietic a realizat o masura de forta si, la 24 iunie 1948, a impus blocada Berlinului, nepermitand aliatilor sa patrunda pe cale terestra spre oras. Americanii, englezii si francezii au ajutat populatia berlineza din zonele lor de ocupatie prin trimiterea de alimente pe cale aeriana pana la data de 9 mai 1949, cand blocada a fost ridicata. In 1949 s-au constituit cele doua state germane in zona sovietica a fost creat cel comunist, avand capitala in Berlinul rasaritean. Berlinul de Vest, in care continuau sa stationeze trupele americane, engleze si franceze, era inconjurat de un stat german comunist aflat sub ocupatie sovietica deoarece berlinezii din rasarit puteau trece in partea vestica a orasului, capitalista, si puteau observa prosperitatea lumii occidentale in raport cu iadul comunist, saracacios si care incalca orice drept elementar al omului, sovieticii au ordonat la 13 august 1961, ridicarea zidului care sa izoleze Berlinul rasaritean de cel occidental din 1961 pana in 1989 nu s-a mai putut circula liber din estul in vestul orasului, despartit de ceea ce s-a numit zidul rusinii.

La 13 august 1961prima barieră din sârmă ghimpată şi cărămizi uşoare este construită de comuniştii est-germani pentru a-şi salva statul socialist de la colaps şi pentru a împiedica miile de cetăţeni să-şi manifeste dezaprobarea traversând graniţa deschisă din Berlin, din est în vest incă din prima zi de existenţă a zidului, oricare fugar risca să fie trădat închis sau ucis,peste 136 de oameni au murit la zidul Berlinului înainte de căderea acestuia. Încă de la început, au existat familii care au refuzat să fie separate. Klaus Koeppen a încercat să-şi transporte ilegal logodnica într-un Volkwagen Beetle, Rudolph şi Horst Müller au deturnat un metrou pentru a-şi aduce familiile în vest,Wolfgang Engels a închiriat un tanc şi a trecut cu el prin zid. Atunci când gărzile est-germane s-au familiarizat cu toate aceste strategii, fugarii au încep să construiască tuneluri,a început o disperată "cursă a înarmărilor" între autorii Zidului şi fugari, cei din urmă mereu mai curajoşi şi mai ingenioşi zidul devine tot mai înalt, mai lat, mai periculos este întărit cu turnuri de supraveghere, garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi gata să tragă în oricine ar fi călcat pe nisipul atent greblat din "fâşia morţii". Toate acestea numai în zona Berlinului de Vest. La frontiera dintre Germania de Est şi Germania de Vest, lista obstacolelor către libertatea vestică era completată de puşti-capcană şi sute de kilometri de teren minat.
Conceput de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobată de liderul sovietic Nikita Hruşciov, zidul a fost o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană pentru aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecinţelor scurgerii de forţă de muncă şi pierderilor economice asociate cu migraţia zilnică a unui mare număr de profesionişti şi lucrători calificaţi între est şi vest. A dus în mod clar la scăderea emigraţiei (evadaţi - "Republikflucht" în germană) de la 2,5 milioane în perioada 1949 – 1962 la numai 5.000 între 1962 şi 1989.

În seara zilei de 8 noiembrie, mişcarea de opoziţie a organizat o manifestaţie la care au participat peste un milion de oameni. Biroul Politic al Partidului Socialist Unit German era în şedinţă permanentă.

Erich Honecker, demisioneaza pe 18 octombrie si este inlocuit de Egon Krenz la conducerea RDG. Noul guvern promite vize pentru Germania Federala, fara alte formalitati. Günter Schabowski, ministrul propagandei din Republica Democrata Germana, a primit sarcina sa anunte public hotararea la o conferinta de presa pe 9 noiembrie,venind din concediu si nestind detaliile noii legi, un ziarist italian l-a intrebat cand vor intra in vigoare noile prevederi. Günter Schabowski nu avea instructiuni, dar a bravat: “Dupa cate stiu eu, intra in vigoare imediat, chiar acum”. Est-berlinezii au auzit la televiziunea RDG aceasta declaratie socanta si au luat cu asalt toate punctele de control. Luati prin surprindere, coplesiti numeric si pentru ca nu primisera nici un fel de reglementari, granicerii nu au folosit armele si au deschis barierele punctelor de trecere. Barurile din Berlinul de Vest faceau cinste conationalilor veniti si euforia era generala. 9 noiembrie este sarbatorita ca ziua Caderii Zidului. In urmatoarele zile, multi nemti au venit cu baroase, ciocane si dalti pentru a demola zidul si pentru a lua suveniruri bucati de moloz. erau supranumiti Mauerspechte.

Faptul că totul a decurs paşnic se datorează unui singur om, locotenent colonelul Harald Jaeger cel care avea ca paza punctul de frontieră de pe Strada Bornholm in data de 9 noiembrie, s-a trezit faţă în faţă cu mii de oameni care voiau să mearga în Berlinul de Vest şi scandau: "Lăsaţi-ne să trecem!" ascultase conferinţa de presa în care se spusese că germanii din est au de-acum înainte voie să călătorească oricând şi unde vor dori,a chemat ofiţerii şi a dat ordin : "Ridicaţi bariera!" Mii de oameni au trecut în câteva minute de partea cealaltă a zidului.

Caracteristicile de constructie si asigurarea pazei acestui zid vorbesc de la sine despre dimensiunile intentiei: lungimea totala de centura in jurul Berlinului de Vest - 155 km, din care lungimea intre Berlinul de Vest si Berlinul de Est - 43,1 km; lungimea intre Berlinul de Vest si RDG - 111,9 km; inaltimea - minimum 3,6 m; latimea - 1,2 m; adancimea de la sol - 2,1 m; turnuri de control - 302; unitati cu caini de paza - 259; mitraliere - 93; buncare - 20.

Autoritatile est-germane au simtit nevoia de a recupera, macar partial, devizele turistice pierdute prin ridicarea Zidului Berlinului drept urmare, ele au decis sa acorde contra unei taxe, permise de sejur zilnice valabile 24 de ore si sa autorizeze organizarea de vizite in Berlinul de Est. Pentru turistii straini a fost desemnat si amenajat un punct unic de trecere, pe Friedrichstrasse (Checkpoint Charlie), deschis ziua si noaptea pentru a ilustra si pe cale arhitectonica superioritatea sa si a suscita interesul turistilor, Berlinul de Est a construit, in 1965, un turn de televiziune inalt de 365,1 m in Alexanderpltaz, turn al carui varf - gazduind oficial un restaurant, dar neoficial folosit si ca post militar de observatie.