Cravata .

Cuvantul cravata are la baza o etimologie multipla ,el provine din limba franceza (Cravate)si din limba germana(Krawatte),la origine in Franta cravata era o fasie de panza pe care husarii(cavaleri din regimentul Royal-Croate al lui Ludovic al XIV-lea ),o purtau la gat.

De fapt cuvantul cravata se spune ca deriva din limba croata,( Kravata),de la mercenarii croati ajunsi in Franta in anul 1635 ,acestia se distingeau de ceilalti lupatori ,datorita fularului pe care il purtau la gat.

Conform unor alte atestari anterioare razboiului ,in anul 1590 ,un autor italian desemna sub termenul de cravata o esarfa purtarta de legionari pentu a se proteja de frig.

Cravata a aparut in timpul razboiului de Treizeci de Ani(1618-1648),cand ofiterii  francezi au folosit fularele croate care erau destul de practice si elegante,in aceea perioada asa zisele cravate erau ornamentate cu ciucuri si dantele .

Primele cravate din secolul XVIII au fost deseori alcătuite din tesături fine, mătase sau bumbac, numite "batiste sau mousseline", deseori brodate cu dantele la extremităţi, uneori în întregime din dantelă pentru ocaziile cele mai pretentioase.
 Această eşarfă se înfăşura în jurul gâtului, odată sau de două ori, apoi se înnoda în faţă lasând să atârne ciucurii sau dantelele, ornamente care atrăgeau o mai mare atenţie. Sub Ludovic al XIV-lea aceasta eşarfă era compusă din panglici multicolore care se înnodau.

În 1692 a aparut o noua forma de cravată, cu ocazia bătăliei de la Steinkerque (Belgia) între Belgia şi Olanda, împotriva trupelor lui Guillaume III d'Orange contra armatei condusă de maresalului de Luxemburg. Voltaire, în cartea intitulată , scria: "Bărbaţii purtau atunci cravate din dantelă, pentru care îşi acordau destul timp şi grijă ca să fie perfecte. Prinţii, se îmbrăcau destul de grăbiti pentru luptă, punându-şi cravatele cu neglijenta în jurul gâtului, iar femeile purtau ornamente cu aceleaşi ornamente ca ale bărbaţilor, numindu-le "steinkerques".

Principiul "steinkerque" constă din mai multe fâşii, care se adunau într-un nod simplu, apoi una din fâşii se trecea în butoniera de la vestă - de obicei a şasea butonieră - aceasta depinzând de numărul butonierelor vestei. Folosirea steinkerque s-a extins până la sfârşitul domniei lui Ludovic XIV, aparând apoi sistemul, format de dreptunghiuri din musseline albă care se înfăşurau strâns în jurul gâtului, lăsând sa atârne o porţiune pe piept, care cu o agrafă se prindea de cămaşă. 
Pe de o parte, unii ca Jean-Paul Marat,( om politic francez), considera cravata ca simbol al aristocraţiei, la fel ca si pantalonii şi ciorapii de mătase, asa cum purta Robespierre şi Danton, întotdeauna impecabil îmbrpcaţi. 
După 28 Iulie 1794, ziua revoluţionarilor care a condus la căderea lui Robespierre,se raspândeşte moda (forma de varză), zisă de asemenea dupa numele celebrului comedian al epocii. Cravatele în acest gen erau imense, foarte voluminoase, multicolore şi în dungi, înnodate sub bărbie. Englezii în schimb, au urmat panta inversă, cravata ramânând albă. George Brummel, considerat "dandy" englez (1778-1840), supranumit şi "Regele modei", a inventat cravata de culoare albă, scrobită cu amidon, lansând în moda nodul complicat, dar niciodată extravagant, necesitând o adresă şi un calm infinit.

Când a murit în anul 1840, o controversă despre culoarea care trebuie sa fie la moda a declanşat o adevarata revolta ,si astfel a aparut cravata neagră,care s-a impus, iar Alfred d'Orsay a lansat moda cu cravata neagră în Franţa. A fost considerată "vârsta de aur a cravatei". S-au publicat manuale asupra artei cravatei si H. Balzac nu a dispretuit deloc genul, dimpotrivă. S-au repertoriat mai mult de 100 de tipuri de noduri de cravate, calculate fiind însa numai cele vândute. 

Odata cu aparitia cravatei au aparut si accesorile, gen "ace de cravata", unele alcatuite din metale pretioase, incrustate cu pietre pretioase, monograme, care se purtau (si se poarta, revenind la moda), implantate în nodul cravatei, altele sub forma de "clema", din diferite materiale, pretioase sau nu, cu diverse incrustatii, care se aplica la mijlocul cravatei clasice, de tip modern.

În secolul precedent si actual, dupa aparitia portului cravatei în mod obligatoriu în unele departamente de stat sau particulare, dat fiind dificultatile nodului si a diferitor accesorii, a aparut cravata tip adevaratul stramos al cravatei actuale, aparuta de altfel în acelasi moment cu nodul tip (fluture) modern si astazi, în special la ocazii de gala, ceremonii, cu costum-jacheta tip frac (haina neagra de ceremonii, partea din fata scurta pâna la talie, iar spatele despartit în doua, cu prelungire pâna la nivelul genunchilor). 
LANGDORF, fabricant de cravate si papillon, din New York , a avut ideea în 1924 ca tipul materialul, sa fie taiat în diagonala pentru a simplifica înnodarea, de altfel o inventie care a dat cravatei aspectul actual. Cravata obisnuita din zilele noastre, va fi considerata în anii 80 dupa unii, respectiv in Statele Unite, ca un exemplu anacronic, simbol al conformismului traditiilor în birouri si în mijlocul oamenilor de afaceri, constituind un simbol de "snob", motiv pentru care în Statele Unite s-a autorizat ca aceste persoane sa nu mai poarte cravata în ziua de Vineri,sau ajunul week-end-ului.

Mulți bărbați nu poartă cravata pentru că o consideră un accesoriu strict pentru evenimentele formale,si nu se simt în largul lor când poartă cravată. 

S-a constatat ca nu le place cravata deoarece îi strânge de gât dar de multe ori adevaratul motiv pentru care au avut această problemă este că strânsoarea respectivă se datora mai degrabă măsurii cămăşii.
În cazul în care şi voi aveţi această problemă, verificaţi dacă nu cumva cămaşa pe care o purtaţi este prea mică la guler. Dacă este măsura potrivită, nici nu veţi simţi că purtaţi la gât o cravată.

In prezent, cravata este considerată de mulţi ca  fiind un accesoriu important al vestimentaţiei bărbăteşti.,este bine să purtaţi cravate curate, a căror culoare şi model se potriveşte cu cămaşa,cu pantalonii şi cu sacoul cu care v-a îmbrăcati. 

Tipul de nod pe care l-aţi ales trebuie făcut bine. Probabil că cel mai cunoscut nod de cravată este cel simplu acest nod are un aspect îngrijit este acceptat pe scară largă la vestimentaţia de ocazie.

Un alt nod cunoscut este nodul Windsor, care e puţin mai mare,si se face o cută chiar sub nod.

Iarna se poarta cravate din lana sau cravate Fair Isle,iar primavara si vara ,cravate din bumbac si in,cravatele din matase pot fi purtate indiferent de anotimp.