The New York Times
Vestea morţii lui Gheorghe Dinică a ajuns şi în S.U.A, prestigiosul cotidian american, The New York Times, preluând un articol omagial despre actor. Gheorghe Dinică, actorul român care şi-a încântat ţara interpretând roluri variate, de la politicieni malefici până la ţigani rebeli, în zeci de piese de teatru şi filme, a murit marţi, la vârsta de 75 de ani, se scrie în materialul citat.
The New York Times face referire şi la declaraţia actorului potrivit căreia acesta nu s-ar fi simţit niciodată tentat să joace în filme produse în Statele Unite ale Americii: "Nu sunt Robert de Niro. Eu sunt din România". Gheorghe Dinică a fost admirat de români, scrie cotidianul american, şi pentru repertoriul său vast de roluri, şi pentru vocea sa (începea să cânte la restaurantele unde lua masa), dar şi pentru modestie, umor şi pentru refuzul de a face reverenţe în faţa regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu, spre deosebire de alţi actori din generaţia sa. "Am fost norocos pentru că faţa mea nu dădea bine la televizor", obişnuia să spună Dinică, scrie cotidianul american.
Despre Gheorghe Dinica se poate scrie, atât de multe încât chiar că ai putea umple o bibloteca, uni dintre noi probabil îşi aduc aminte cu plăcere despre numeroasele filme văzute la televiziunea română sau la cinematograf, nemaivorbind despre numeroasele piese de teatru în care a jucat, îmi aduc aminte că primul film pe care l-am văzut cu maestrul Dinica a fost Osânda, iar prima dată când l-am văzut la teatru a fost în piesa de teatru: O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale în 1997 la teatrul Odeon, după care am mai avut ocazia să îl văd şi la teatrul Naţional în 1998 - Azilul de noapte de Maxim Gorki, şi în 2001 - Tache, Ianke şi Cadar de Victor Ion Popa, bineînţeles că a fost excepţional în mai toate rolurile jucate atât în filme cât şi în teatru, în rolul lui Paraipan însă a fost genial dacă pot spune aşa cel puţin mie acel rol de şef al legionarilor mi-a plăcut cel mai mult, dintre piesele de teatru rolul turcului Cădar, a fost unul parcă scris pentru maestrul Dinica, am râs aproape toată piesa la felul în care alături de alţi mari actori romani aici numindu-i pe Marin Moraru şi Radu Beligan au interpretat rolurile, la finalul piesei oameni din sala s-au ridicat în picioare aplaudând minute în şir lucru care nu vezi în fiecare zi la un teatru.
Pentru cei cărora le-au plăcut filmele romaneşti maestrul Gheorghe Dinica rămâne un mare actor, nemaifind nevoie să reamintesc celebra replică: „Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lăscărică!
Pentru cei cărora le-au plăcut filmele romaneşti maestrul Gheorghe Dinica rămâne un mare actor, nemaifind nevoie să reamintesc celebra replică: „Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lăscărică!
Gheorghe Dinică rămâne în amintirea noastră, a celor care l-am admirat un mare actor al teatrului şi filmului românesc. Ne-a încântat cu talentul său, şi profesionalismul interpretărilor sale, pe scenă şi pe marile ecrane!”.
Adio Maestre!şi sper că ai plecat într-o lume mai bună unde să fi apreciat la adevărata valoare, cel mai trist lucru pentru mine este ca în locul acestor mari valori culturale nu mai vine nimic din urmă, nu vreau să jignesc tineri actori dar sincer nu m-au impresionat cu nimic fapt pentru care dacă nu se va face nimic vom rămâne ca şi în alte domeni fără mai nimic.
Postări
