În interior, dar mai aproape de poezie ... Nicu Alifantis & ZAN la Muzeul Literaturii.

Sâmbătă seara, pe 16 mai 2026, am fost la Muzeul Național al Literaturii Române din București pentru un concert special semnat de Nicu Alifantis & ZAN (alături de Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea și Relu Bițulescu). Deși inițial era stabilit ca evenimentul să aibă loc în curtea interioară a muzeului, norii de ploaie au mutat întreaga întâlnire în interior. Schimbarea de decor s-a dovedit însă de bun augur, creând o atmosferă mult mai intimă, potrivită pentru dialogul dintre muzică și literatură.

Evenimentul, organizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor și AlifantisMusic, cu sprijinul BES Romania, face parte dintr-o serie mai amplă de manifestări. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Leonid Dimov (1926–1987), o voce emblematică a poeziei românești postbelice, iar spectacolul a fost dedicat acestui centenar.
Proiectul din spatele concertului se numește „Leoneed Is Love” – un titlu inspirat, evident, de la celebra formație britanică The Beatles. Povestea lui a început de fapt în 1973, la Brăila. Atunci, regizorul Alexandru Tocilescu monta spectacolul „Swanewit” la Teatrul „Maria Filotti” și i-a pus pentru prima dată în brațe lui Nicu Alifantis poezia lui Dimov, cerându-i ca toate cântecele din piesă să fie scrise pe acele versuri.

Ulterior, în anul 1975, Nicu Alifantis l-a cunoscut personal pe Leonid Dimov, o întâlnire care l-a marcat profund. Artistul a povestit publicului, cu vizibilă emoție, despre omul minunat și fascinant pe care l-a descoperit atunci, mai ales prin felul unic în care își recita propriile poezii. Această emoție a fost cu atât mai puternică sâmbătă seară, cu cât în sală s-au aflat și invitați din partea familiei marelui poet.

În cadrul concertului am ascultat 7 melodii de pe acest nou proiect, care vine sub forma unui volum-album (carte + CD). Pe lângă cele 12 cântece pe versuri de Dimov, materialul include și o carte cu confesiuni, unde Alifantis a adunat toate poveștile legate de spectacolul „Swanewit”, de Tocilescu și de universul dimovian. Directorul MNLR, Ioan Cristescu, nota pe bună dreptate că acest proiect este un prilej excelent de a readuce în atenție un mare poet care, din păcate, este încă insuficient citit în literatura română.

A fost o seară a memoriei culturale și a sensibilității, rezumată cel mai bine chiar de cuvintele lui Nicu Alifantis: „Poezia lui Dimov se cântă așa cum se citește. Numai așa se pătrunde în ea. Cu mintea, cu sufletul, cu gândul, cum o simte fiecare. Eu așa am simțit-o, așa am cântat-o, așa v-am spus-o...”

La finalul acestui mic recital, am trecut prin foaierul muzeului și am cumpărat albumul. 

Dincolo de muzică, am plecat de la Muzeul Naţional al Literaturii Române cu certitudinea că poezia mare nu moare niciodată atunci când găsește punți atât de solide către prezent. „Leoneed is love” nu este doar un titlu de album, ci dovada vie că literatura și muzica își pot împrumuta oricând inima una celeilalte pentru a rămâne nemuritoare.

Iar personal, deși nu port pălărie sau șapcă niciodată, pot spune cu toată sinceritatea in semn de respect: jos pălăria, maestre! Multă sănătate și la cât mai multe concerte!